miercuri, 6 ianuarie 2010

:)

The only Zen you find on the tops of mountains is the Zen you bring up there.

vineri, 25 decembrie 2009

you fool, you!

Iti imaginezi ca descoperi, ca intelegi si asta iti da o placere a nepatrunsului pe care nu ai mai gustat-o. Iti hraneste orgoliul si adormi in egala masura mai fascinat si mai incantat ca puzzle-ul prinde forma sau, crezi tu - e putin mai deschis labirintul in care ai intrat de buna voie si cu atata mandrie. Te pierzi de atatea ori in metafore si esti uimit de rimele pe care misterul in care te-ai afundat ti le asterne. Nu-ti mai saturi trufia de o bucurie nemarginita ca asa o fiinta are nevoie de tine, te flatezi ca doar de tine, si crezi ca esti singurul care face lumina pe strada ei. Vrei sa stii cu cat zahar isi bea cafeaua, care e semnul de carte preferat, sa dai sens privirii, sa intelegi tonul, sa colorezi cuvantul, sa nu pierzi zambetul. Ai toate indiciile, dar ...? Ajungi la epuizare, nu intelegi, vrei aer, dar asemeni cautatorilor de comori, incapatanarea ca ai putea fi tu acela care afla ce nu a reusit nimeni nu te lasa sa te opresti nici cand stii ca maine .. maine e o noua zi.
Baby, Superman exista, dar nu esti tu.

miercuri, 6 mai 2009

Roşu multicolor

Era o dimineaţă senină de vară cand m-ai luat de mână; eu eram imbracată în rochiţa roşie cu buline albe şi purtam pălărioara pe care mama mi-a aşezat-o pe cap de mai multe ori până să o accept. Mergeai parcă grăbit iar pantofiorii mei asortaţi, cu fundiţă, nu ţineau pasul cu gândurile tale. Mi-am amintit că privirea ta blândă, înţeleaptă şi atât de strălucitoare seamănă cu cea a lui Buni. Dar tu nu aveai pălăria lui, iar el nu mă purta de mână aşa cum o făceai tu. M-am împiedicat când păşeam prin iarba mângâiată de rouă, dar asta nu te-a facut să încetineşti. Voiam să spun ca sunt obosită, dar mi-am amintit că Cosette nu avea pe nimeni să o liniştească cu o strângere de mână, să-i arate drumul sau să o inveţe să fie puternică, aşa cum făceai tu cu mine . Te-ai oprit la capătul câmpului, m-ai ridicat în braţe şi mi-ai arătat zarea. Privirea mea îmbrăţişa uimită un râu de flori colorate, pierdute în linia orizontului. Am inţeles atunci că lumea e un câmp de flori, iar fiecare culoare straluceste la fel de tare în lumina soarelui. Dar rochiţa mea se asortează perfect cu roşul.

duminică, 16 noiembrie 2008

zig-zag

Ceilalti lupi m-ar omori daca ar stii
Ca urletul meu este, de fapt, un planset.
(Octavian Paler)

duminică, 2 noiembrie 2008

Prietenie sugrumata


Draga S,
Nu am sa-ti spun ca am ramas aceeasi si ca nimic nu s-a schimbat, doar anotimpul. De fapt, au trecut vreo 4 anotimpuri de cand nu ne-am mai intalnit. Simti si tu ca ne-am schimbat, ca am crescut. Da, chiar si banca noastra e mai zgariata, de alti copii care isi povestesc secretele pe ea.
Intre timp, mi-au ramas si pantofii mici. Pantofii de dans. Imi veneau bine cand invatam primii pasi cu tine. I-am dat mai departe, sa stii. Unei fetite zglobii, in buclele careia se juca lumina. Avea soarele in priviri si bucuria momentului trait, iar grijile lumii ii erau straine. Isi dorea doar sa danseze cu amicul ei. Mi-l amintesc perfect. Blond, linistit, timid chiar. Dar ochii lui.. ochii lui albastri spuneau atat de multe! Avea o privire atat de pura, de sincera. Copilul acesta.. parea atat de matur. Ca si cum pantofii lui de dans erau prea mici pentru piciorul lui, de fapt.
Draga S, sunt sigura ca ai fi facut si tu la fel, ca ti-ai fi dat si tu pantofii de dans mai departe. Doar ca nu iti dai seama de asta.
Cat despre noi, hai sa ne luam o pereche noua! Din cei vechi, pastram doar pasii de dans.